Cand?

   Care este momentul in care dovedim ca iubim,cel mai tare?
Eu cred ca atunci cand persoana iubita merita cel mai pultin...are nevoie cel mai mult sa fim acolo...Asta examen,nu? Secunda in care simti ca nu mai merita sa lupti ptr nimic sa stii sa te ridici si sa mergi mai departe,sa depasesti momentul si sa arati ca esti femeia pe care nu degeaba se bazeaza zi de zi,iubitul tau...
   Se intampla deseori ca persoana draga sa aibe probleme,pe care nu doreste sa le spuna,sa le discute cu nimeni...in categoria asta intrii si tu...iubita lui...cum reactionezi?  Nu prea bine,stiu...la fel ca mine...si asta nu din egoim sau curiozitate ci din cauza faptului ca tu esti deschisa,sincera si astepti acelasi lucru de la el...si mai mult...esti convinsa ca daca stiti amandoi despre ce este vorba,se poate rezolva totul mai usor...poate da,poate nu...poate el nu se "deschide" ptr a te ferii pe tine de tot ce e mai neplacut...poate doreste sa te protejeze...poate doreste sa se simta barbat,rezolvand totul singur...dar...poate...este ceva ce te-ar durea,ceva ce nu "trebuie" sa stii...ceva ce te priveste in mod direct,iar pe el il macina sentimentul de vinovatie...Oare cum aflam asta? Oare cata importanta are asta? Oare ce avem de facut in cazul in care suntem respinse in asemenea situatii...???
   La asta m-am gandit toata seara...NU STIU...pur si simplu...Tot ce am reusit sa cred ca mai conteaza in situatia asta este... daca iubesc iubesc neconditionat si asta presupune si in momentul acesta...te iubesc chiar daca nu esti aici,sa te pot alinta,mangaia si saruta ptr a intarii ideea ca nu esti singur...chiar daca nu stiu ce te macina,chiar daca ma excluzi din situatiile grele,chiar daca as prefera sa fiu aici,prezenta,in mijlocul problemei  pregatita ptr orice "lupta" alaturi de tine...
   Impreuna suntem invincibili...intinde doar mana si lumea este a noastra...CAND?   MEREU...

Minciuna

   Daca am face un sondaj de opinie,dupa parerea mea,la intrebarea...Ce te dezgusta cel mai mult intr-o relatie?...sunt convinsa ca mai bine de 99% dintre cei chestionati ar raspunde...minciuna si tot ce atrage aceasta dupa ea...
   Acuma,intrebare...atunci de ce cu totii mintim persoanele dragi, la un moment dat???
   Greu raspuns...daca ai putea sa faci abstractie un moment de ce simti tu cand minti si ai putea acorda acel moment gandului ce simti tu cand esti mintit si se afla...ca orice minciuna,care are picioare foarte scurte...probabil ca macar 50% din minciunile pe care le spui ar disparea...dar cum in clipa in care faci acest lucru dezamagitor toate simturile tale sunt concentrate la a nu fi decoperit...uiti cat de rau si dureros e cand esti privat de adevar de persoana careia ii acorzi cel mai mare credit in fiecare moment al zilei...
   Cand este de acceptat sau de inteles minciuna? Incercati varianta...NICIODATA...Exista fel si fel de variante amagitoare,in opinia mea...cand eviti sa superi omul pe care il iubesti...cand eviti o situatie complicata in care nu doaresti sa te implici...cand iubesti...cand...etc...Toate la fel de neadevarate ca minciuna,in opinia mea...sunt doar faptele noastre negative,"infrumusetate","rotunjite",ptr a nu avea noi de suferit...Oare nu sunteti deacord cand spun ca in momentul in care spui o minciuna esti cel mai egoist om din lume? Ca te gandesti cum sa scapi tu de responsabilitate fara, a-ti pasa de cel de langa tine,acel om care acorda atentie,credit,incredere la ceea ce spui...acel om care te priveste cu atata duiosie facand o declaratie sau spunand un cuvant frumos...fara a sti insa cat cinism exista in tine? Oare merita?
   Care este solutia...cand stim cu totii ca adevarul doare? Sa fie oare varianta cea mai buna sa incercam sa traim cat mai "curat"...sa evitam sa ajungem in situatii care trebuiesc ascunse si reinventate in variante "parfumate"...
   Poate varianta asta pare prea complicata si ne ocupa prea mult timp,dar ne aduce multe momente frumoase si increderea celui drag...ceea ce e foarte greu de castigat...
  E o solutie minciuna? Aduce fericire sau durere?
  Si inca ceva...o minciuna va atrage mereu dupa sine,cel putin alte zece...si ajunge din ce in ce mai greu de iertat...

Angajament

   In momentul in care decidem sa ne implicam intr-o relatie fiecare dintre noi isi ia un angajament fata de omul in ochii caruia te uiti si spui "te iubesc"...si aici vorbesc de relatii,nu de distractii sau aventuri ce nu implica sentimentele pe care le-am mentionat mai sus ..."te iubesc"
   Responsabilitati avem fiecare...fie fata de un job,fie fata de parinti,fie fata de persoana iubita...dar,avem...asta insa nu inseamna ca toti o si recunoastem...
   Din pacate mai bine de 90% dintre noi nu ni-i le asumam...iar in general 88% dintre acei "noi" sunt barbatii...
   Ptr ei raspunderea,implicarea de genul acesta este mult prea mult...este un lucru care ii sperie si de cele mai multe ori cand ajung in asemenea situatii,cand sunt obligati de imprejurari sa isi ia angajamentul ptr ceea ce au inceput in momentul in care ne spun atatea cuvinte frumoase,promisiuni (subiect pe care il voi dezbate cu alta ocazie) ,barbatii au de cele mai multe ori tendinta de a se retrage...Oare de ce? Inca nu am reusit sa gasesc raspunsul la aceasta intrebare,care ma framanta deja de ceva vreme...
    Am incercat sa fac o paralela intre ce inseamna un angajament ptr noi,femeile si ce inseamna ptr ei, "jumatatea puternica"...cum se spune...
    De cele mai multe ori o femeie cand isi deschide sufletul fata de iubitul ei...o face fara rezerve...cu tot curajul din lume,poate de cele mai multe ori fara a se gandi la consecinte...o femeie are puterea sa faca cele mai inimaginabile nebunii ptr barbatul pe care il iubeste...fara a pune pe cantar cat e bine si cat e rau...se lasa ghidata doar de sentimente si nu lasa loc rationalului...ceea ce nu se poate spune de prea multe ori despre un barbat...care e mereu calculat,gandit..."fricos"..."las"...imi cer scuze ptr aceste "calitati" enumerate...un barbat mereu cantareste ce are de castigat daca...   ce are de pierdut daca...
    De multe ori ne amintim de tot felul de promisiuni si cuvinte ametitoare,in momentul in care viata ne aduce intr-un punct in care ar trebui,EL,sa ne dovedesca ce ne-a promis...dar...ramanem cu un gust amar si cu speranta...data viitoare poate va fi aici...
    Dorinta mea,legat de acesta problema,la fel ca a multor femei este sa reusim sa intelegem de nu se lasa condusi de ceea ce simt,de ce sunt asa "incordat" si de ce se "zburlesc" asa cand vine vorba de viitorul lor cand este asociat cu altceva decat burlacia?
    Angajament = finalul sau inceputul fericirii? Oare ce pierdeti?

Incredere

   Dragoste = incredere???
De ce pesroana pe care o iubim reuseste cel mai usor sa aduca indoiala in sufletul nostru?
De ce pe acel "el" e cel mai greu sa il credem,sa fim suta la suta convinse ca nu ne minte,ca nu doreste sa ne raneasca?
    Poate ptr ca atunci cand iubim suntem cei mai vulnerabili? ptr ca atunci cand iubim ne e cel mai frica de tot ce poate fi mai rau si mai otravitor ptr sufletul nostru...sa descoperim ca suntem mintite...inselate...?
    Daca mai avem ghinionul sa avem si o coincidenta stranie in scenariu,nu mai banuim...sarim cu acuzatii,fara a judeca "problema"...de cele mai multe ori gresim...acuzam,facem o scena de care...cand ne calmam si noi ne speriem...dar pe care nu o mai putem sterge...
    Oare e lege? daca iubesti trebuie sa ai incredere oarba in omul de langa tine?
    Am senzatia ca raspunsul la aceasta intrebare e mai mult decat greu...neincrederea este otrava curata, atat ptr noi cat si ptr relatiile noastre..asta pot spune fara a analiza prea mult situatia...orice persoana are dreptul la intimitate...iar intimitatea include si mici secrete,pe care doresti sa le pastrezi doar ptr tine...si asta se poate dovedii ca fiind o binecuvantare pt o relatie...si tie iti place perioada de inceput a unei relatii,cand descoperi in fiecare zi cate ceva nou despre iubitul tau...daca te gandesti la asta cand ai o criza de gelozie,de indoiala...o sa  ajungi la concluzia ca e bine sa ai ce descoperii la partenerul tau si dupa cinci sau zece ani de relatie...daca descoperi tot in primul an ce mai ramane de facut pana la sfarsitul vietii?
    Daca avem o reactie care nu se mai poate repara, intr-o situatie de genul acesta oare nu ne poate minti,nu ne poate trada increderea? Minciuna exista indiferent de reactia noastra...daca e cazul...iar...mama mea avea o vorba..".nu cauta,ca s-ar putea sa gasesti"...daca nu esti pregatita sa faci fata la ce descoperi...s-ar putea sa nu vrei sa stii...amanunte
     Increderea este esentiala in viata in doi...dar...e bine sa stam cu ochii deschisi,fara insa a exagera...sa nu uitam ca totul are o limita...la fel ca dreptul nostru de a pune stapanire pe viata si intimitatea cuiva...
     Fara incredere,e obositor...

te iubesc

   Te iubesc...un cuvant atat de frumos,folosit de milioane de oameni in fiecare colt al lumii,in fiecare secunda, in limbi diferite...poate de multa lume folosit mai des decat un salut...cand se intampla asta oare ce semnificatie mai are?
   Ce inseamna defapt "te iubesc" cand e spus prea des,dupa parerea altora? Eu cred ca "te iubesc" inseamna doar "te iubesc" si atat...si cel mai important e ce simte persoana care aude acest cuvant de "prea multe ori" intr-o zi...daca atentia ei se concentreaza sa numere de cate ori a auzit in ziua respectiva declaratia asta...atunci probabil ca semnificatia ei este zero,din pacate...in schimb daca te poti bucura din tot sufletul in fiecare secunda de semnificatia declaratiei ca si cum ai auzit-o prima oara in viata,mai mult decat probabil inseamna ca iubesti si ca auzi aceste cuvinte asa cum sunt ele rostite...cu simplitate dar cu impact puternic asupra sufletului fiecarui om care cunoaste sentimentul dragostei...
   Ce se in intampla cand aceste cuvinte sunt rostite din obisnuinta? Eu cred ca si atunci trebuie apreciate...ptr ca pana ai ajuns sa faci o obisnuinta din declaratia asta ai simtit-o...ceea ce inseamna ca odata,candva ai spus-o din inimioara...
    Multa lume e de parere ca aceste cuvinte sunt rostite de prea multe ori si asa au ajuns de si-au pierdut din valoare...neadevarat,in opinia mea...poate gresesc persoanele care nu sunt atente la ceea ce li-i se spune ci isi pierd din pretiosul lor timp,alaturi de persoana draga, ptr a tine socoteala..."te iubesc" numarul x...pacat...
    De cate ori nu s-a intamplat sa ne dorim sa auzim aceste cuvinte spuse de omul cel mai important din viata noastra,intr-o clipa cand nu e langa noi...dar...nu am apreciat cand a fost acolo si ne-a spus-o a x-a oara inainte de a pleca?
     Te iubesc...atat de simplu!

factori externi

   Ce sunt "factorii externi" intr-o relatie?  Cu siguranta fiecare dintre noi am avut de-a lungul timpului prieteni "binevoitori",o soacra "iubitoare" sau un coleg de serviciu care "iti vrea binele" cand vine vorba de un sfat legat de o problema in ceea ce priveste persoana iubita...si pe care de cele mai multe ori facem greseala sa o impartasim primei persoane care ne iese in cale in momentul in care stam sa explodam cand aflam vreo veste mai putin placuta de la... sau despre... persoana draga...
    Oare cat din ce ni-i se spune de catre aceste persoane este real...cat la suta face parte din ce ar face ei in situatia noastra? Dar mai important,daca am trecut deja prin aceasta experienta,macar odata,de ce avem senzatia ca a doua oara va fi un  sfat bun? De ce repetam aceasi greseala?
     Nimeni nu iti poate spune ce sa faci daca......decat... sufletul tau...sa ai grija sa iei decizii gandite la rece...sa incerci sa te calmezi,chiar daca pare imposibil,sa te controlezi si sa incerci sa faci ce iti dicteaza inima...dar repet si subliniez...abia dupa un minim timp de gandire...nici o decizie luata in graba nu va ajunge sub nici o forma sa fie decizia care aduce liniste...din contra...va provoca o furtuna de nestapanit...cuvinte spuse la nervi...cu totii stim ce inseamna asta...cuvinte care pot durea multa vreme dupa trecerea "norilor"...
     Cel mai important DE CE SA NE TRAIM VIATA dupa deciziile si sfaturile colegilor,prietenilor? cand doar noi putem hotari ce ne dorim si cum trebuie sa actionam ptr a primi acel lucru...si astfel eliminam riscul de a ne trezi ca nu am ascultat persoana tocmai potrivita,iar dupa maxim o zi de cugetare ajungem la concluzia ca noi n-am fi procedat asa. daca nu eram influentati...si cel mai important...riscul cel mai mare...sa nu fie prea tarziu...
      Sfatul cel mai bun vine din interiorul nostru...nu de la "factorii externi"...
   

dependenta

    Fiecare dintre noi suntem dependenti in viata asta de cate ceva..de tutun,de alcool,de prieteni,etc...dar un lucru e sigur...toata lumea e dependenta de dragostea persoanei pe care o dorim langa noi...de sentimentul acela care iti da mai mare satisfactie decat orice pe lumea asta...dependenta de fericire...care nu poate porni decat din sentimentul iubirii...
    Cateodata nevoia de a fi iubit te impinge sa faci lucruri mai putin frumoase si mai putin intelese de cei din jur...si asa ajungem de cele mai multe ori, dupa un lung sir de fapte necugetate sa distrugem acel sentiment unic...
    Dragostea este cel mai  frumos si este cel mai simplu "simt" care exista...iubesti si atat...dar,ca pe orice lucru pe lumea asta,omul o complica si o presara cu tristet si condimentul cel mai amar "otrava"...
    De cele mai multe ori uitam sa traim ce e frumos,sa ne bucuram de ceea ce avem si tanjim cu prea multa ardoare dupa ceea ce nu avem si ne dorim...
    Ar fi frumos sa stim sa ne controlam in astfel de situatii,sa inchidem ochii un minut si inainte de a face ceva total nepotrivit sa ne imaginam cum ar fi urmatoarele zece minute fara persoana iubita langa noi...stiind mai ales, ca ea lipseste din cauza unui moment negandit de noi...
    Este un "experiment" pe care eu l-am inceput de curand si am ramas surprinsa ce efect are...autocontrolul,refuzul de a cadea intr-o capcana intinsa de imprejurari...sa deschid ochii dupa acel minut si sa tratez problema cu un zambet larg si un sarut...este un "balsam" bun pt sufletul meu si pt sufletul lui...si implicit pt fericirea noastra in doi...